Biblia de la București, 1688

Biblia de la București – 1688 Biblia de la București, cunoscută sub numele de Biblia Șerban Cantacuzino, este prima traducere integrală a Sfintei Scripturi pe teritoriul românesc, scrisă cu caractere chirilice. Proiectul a fost inițiat și susținut financiar de domnitorul Șerban Cantacuzino (1634-1688) și continuat de urmașul său Constantin Brâncoveanu (1654-1714). Primul a domnit în perioada 1678-1688, iar al doilea între anii 1688-1714. Acest proiect este o compilație a muncii făcute de Radu și Șerban Greceanu, care au tradus Septuaginta din 1597 și Biblia venețiană din 1687, împreună cu cărturarul Nicolae Milescu, care a tradus Vechiul Testament și cu Simion Ștefan, care a realizat traducerea Noului Testament în 1648. Lor li s-au alăturat arhiepiscopul Germanus de Nyssa de la Academia Patriarhală din Constantinopol, Sevastos Kyminitis de la Școala Grecească din București și episcopul Mitrofan al Hușilor, care a făcut corectura. Proiectul a început în anul 1682, iar tipărirea s-a făcut în perioada 5 noiembrie 1687-10 noiembrie 1688. Biblia din 1688 are 944 de pagini, iar pe prima pagină este pusă stema Țării Românești. Biblia lui Șerban Cantacuzino a avut un rol major în dezvoltarea limbii române. George Călinescu considera că: „Biblia de la București reprezintă pentru poporul român ceea ce reprezintă Biblia lui Luther pentru poporul german”. Un exemplar al Bibliei din 1688 a fost oferit Papei Benedict al XIV-lea (1740-1758), iar astăzi el se află în Biblioteca Universității din Bologna. Astăzi există puține exemplare ale acestei ediții, multe dintre ele fiind distruse de regimul comunist. În anul 1988 Biblia lui Șerban Cantacuzino a fost reeditată, ediție jubiliară fiind o inițiativă patriarhilor Iustin Moisescu și Teoctist.