Evangheliarul de la Humor sau Tetraevangheliarul este unul din cele mai cunoscute şi vechi manuscrise miniate româneşti, scrise cu litere chirilice.
El a fost realizat la porunca domnitorului Ştefan cel Mare (1457-1504) de către ieromonahul Nicodim, la Mănăstirea Putna, fiind finalizat la data de 17 iunie 1473.
Manuscrisul a fost îmbrăcat în ferecătură de argint aurit, din porunca domnitorului, la Mănăstirea Putna, în data de 20 noiembrie 1487.
Evangheliarul a avut o istorie tumultoasă. În anul 1538, pentru a nu cădea pradă invaziei turce, a fost trimis în Transilvania, aflându-se pentru 3 ani în grija lui Petru Rareş, refugiat aici după înfrângerea în fața turcilor.
În anul 1541 Petru Rareş l-a dus la Constantinopol, iar după redobândirea tronului l-a readus la Mănăstirea Humorului.
În anul 1653 Evangheliarul a fost luat de cazaci, fiind recuperat de ostaşii generalului Ioan Kemeny, care l-au restituit în 1657 Mănăstirii Humor.
Până în anul 1881 nu s-a mai ştiut nimic de soarta lui, atunci fiind redescoperit la Mitropolia din Cernăuți.
La cererea prim-ministrului Ion Ghica prețiosul manuscris a fost mutat de la Mitropolia din Cernăuți la Biblioteca Academiei Române.
În anul 1973 Muzeul de Istorie a realizat un facsimil care a fost trimis în locul originalului la Mănăstirea Putna.
Manuscrisul a fost realizat pe pergament, cu cerneală neagră şi roşie şi are 278 de file.
El conține numeroase elemente grafice şi portrete, inclusiv portretul domnitorului Ştefan cel Mare (la pagina 266).
