Noul Testament de la Bălgrad (Alba Iulia)

Noul Testament de la Bălgrad (Alba Iulia) Noul Testament de la Bălgrad (Alba Iulia) este prima traducere integrală în limba română, cu caractere chirilice, a Noului Testament. Inițiativa traducerii și tipăririi a aparținut principelui calvin Gheorghe Rákoczi I (1593-1648), care a domnit în Transilvania între anii 1630-1648. Traducerea s-a făcut sub coordonarea arhiepiscopului Simion Ștefan, cu ajutorul unor călugări erudiți din Țara Românească. Renumitul cărturar și traducător Simion Ștefan, mort în anul 1656, s-a folosit în lucrarea de traducere de Vulgata, ediția 1587, tipărită la Veneția, de ediția bilingvă (greacă și latină) similară celei publicate în 1659 de Matthias Flacius și de ediția Noului Testament publicată de reformatorul francez Theodorus Beza (1519-1605). Prima ediție a Noului Testament, publicată pe teritoriul românesc cu caractere chirilice, poartă amprenta influenței calvine. Exemplarul aflat în colecția Muzeului Bibliei este o replică a celei originale, numărul exemplarelor din 1648 fiind unul restrâns.