Theodorus Beza și Noul Testament

Theodorus Beza (Theodore de Bèze) a fost un teolog francez protestant ce a jucat un rol important în Reforma religioasă din Europa.

S-a născut în data de 24 iulie 1519, la Vézelay, Franța și a murit în data de 13 octombrie 1605 la Geneva, Elveția.

După câțiva ani de studii în școli renumite din Franța, în urma unei boli,  se convertește la protestantism și se mută la Geneva, orașul de refugiu pentru evanghelicii francezi.

Aici devine discipolul marelui reformator Jean Calvin, având un rol important în dezbaterile teologice ale acelor vremuri.

Predă greacă la Laussane și Geneva și scrie, în anul 1550, o dramă biblică, Abraham Sacrifiant, în care face un studiu comparativ între catolicism și protestantism, lucrare ce a stârnit multe polemici dar care a fost bine primită de mișcarea protestantă.

În anul 1551 traduce psalmii și apoi tipărește Psaltirea de la Geneva.

Cunoscând franceză, latină, engleză, greacă și ebraică se hotărăște să facă o revizuire a Noului Testament în limba franceză, proiect realizat de Pierre Robert Olivetan (1506-1538). Acesta era cumnatul lui Jean Calvin, fiind primul traducător al Bibliei în franceză din limbile originale, ebraică și greacă.

În anul 1565 realizează o ediție  inedită a Noului Testament. Lucrarea lui conținea o traducere proprie, însoțită de textul în limba greacă, dar și de textul Vulgatei latine.

În anul 1582 realizează o nouă traducere, având la dispoziție traduceri anterioare, dar și manuscrise recent descoperite. Traducerea lui este una din cele mai reprezentative pentru acele vremuri.

Beza, cel care avea să fie succesorul lui Jean Calvin, după moartea acestuia în 27 mai 1564, a apărat principiile credinței evanghelice într-o manieră elocventă în fața liderilor religioși sau politici ai vremii sale.